Cel mai scump restaurant

cel mai sump restaurant

Este greu de spus dacă restaurantul Sublimotion din Ibiza este chiar cel mai scump din lume, cu siguranţă însă că se numără printre ele. Sublimotion este un restaurant care poate încasa pe un meniu chiar şi 2000 de euro, dar putem deduce că, în alte părţi ale Pământului, în funcţie de mâncarea servită, de ambianţă, de loc şi de ce nu de numele restaurantului… se poate plăti binişor mai mult!

Un eventual premiu sau o nominalizare în vreo carte a recordurilor, la categoria de cel mai scump … este ceva chiar efemer şi foarte probabil îndoielnic. Acest restaurant este condus de chef Paco Roncero, un fel de Horia Vârlan dar mai mult mai bine plătit, mai volubil şi mai instruit în ale artelor culinare. Totuşi, Sublimotion Restaurant a primit în 2014 un premiu pentru inovaţie în gastronomie. Să zicem despre Paco Roncero, un colecţionar de premii şi titluri din domeniul restaurantelor şi instituţiilor culinare, că şi el este atins de patima show-urilor de televiziune pe teme gastronomice. Apare pe sticlă în casele oamenilor începând de la Madrid şi până la Bogota.

Revenind la Sublimotion Restaurant, ar trebui spus că totul pare ireal, poţi să iei masa cu ochelari stereoscopici, decorurile se schimbă în funcţie de componenţa meniului… iar aspectul cel mai important ar putea fi că aici este unul din vârfurile de lance ale gastronomiei moleculare. Acest concept de bucătărie este relativ recent şi a fost inventat de un bucătar de origine maghiară, căci oricum se spune că fiecare ungur este cel mai bun bucătar şi ar putea să conducă orice restaurant.

Gastronomia moleculară

paco roncero

Paco Roncero, adept al bucatariei moleculare

Noul curent din gastromie este folosit cu succes în cele mai avangardiste şi selecte restaurante din lume, bucătărie al cărui concept a fost definitivat abia la sfârşitul anilor 80 de către ungurul Nikolas Kurti (1908-1998). Deşi ar mai putea fi înscrişi pe actul de naştere al gastronomiei moleculare şi un francez (Herve This) şi un institut de agronomie, tot francez, se acceptă totuşi unanim că ungurul a fost creme de la creme, cum se zice.

Gastronomia moleculară are trei direcţii, se axează pe trei segmente, respectiv social, estetic şi tehnic. Unul dintre cele mai bune moduri de a atrage clienţii într-un restaurant este tocmai acesta, să faci spectacol cu gătitul, să explici influenţa fiecărui element gastronomic asupra organismului, să faci meniul tău să arate trăsnet! Deci, să fii cunoscut şi exuberant.

Desigur că nu orice bucătar are acest talent, în general, un adept al gastronomiei moleculare (deşi titulatura seamănă mai degrabă cu o lucrare de masterat în chimie!) va aduce clienţi în restaurantul unde lucrează, la hotelul în care doarme, măcelăriei de unde cumpără carne şi grădinii de unde se aprovizionează cu zarzavaturi.

Un chef „molecular” este aşadar şi un tip foarte instruit în domenii care, aparent cel puţin, nu au nicio treabă cu bucătăria. Să ne amintim de Jamie Oliver, dar exemplele pot continua la nesfârşit cu acest subiect.

După cum se vede, să deţii un restaurant nu mai este singura condiţie în a face bani din această branşă. Reţeta include şi un chef cunoscut, un bucătar cu sex-appeal sau măcar unul care să ştie bancuri…