Compendiu turistic Timisoara (3)

timisoara-gravura-epoca

Locuită încă din secolul al III-lea î.H. și atestată documentar la 1212, capitala Banatului este cel mai mare oraș din vestul României. Un plus pentru industria de turism îl reprezintă faptul că Timișoara găzduiește o abundență de evenimente culturale și artistice, fiind recunoscut și pentru viața de noapte. În continuare ne propunem să vă prezentăm alte două obiective ce nu trebuie omise de pe lista nici unui turist.

Râul Bega

La fel ca o sumedenie de atracții turistice din Timișoara, numele apei ce străbate orașul se leagă și el de o premieră absolută în România: primul râu canalizat pentru navigare.

vaporase-bega-timisoaraAvându-și originea în Munții Poiana Ruscă prin afluenții Bega Luncanilor și Bega Poieni ce se unesc în dreptul localității Curtea, râul străbate 44 de kilometri de teritoriu românesc, 72 de kilometri în Serbia, și constituie, pe o porțiune de mai puțin de 2 kilometri, granița naturală între cele două state; de-a lungul cursului său, trece prin orașe precum Făget, Timișoara și Zrenjanin, așezare sârbească, vărsându-se în Tisa în apropiere de localitatea Titel.

Construcția efectivă a canalului avea să înceapă în 1728 sub Florimund de Mercy, cârmuitorul Banatului de la acea vreme și să dureze 4 ani. Începerea lucrărilor ce s-au desfășurat cu greu, folosind doar târnăcoape, sape și căruțe a fost motivată de nevoia de asanare a mlaștinilor ce împrejmuiau zona de importanță strategică a Timișorii – acestea făceau atât ca transportul să fie îngreunat, precum și condițiile de trai insalubre; în noiembrie 1732 din portul Iosefin pleacă prima ambarcațiune cu destinația Pancevo.

În anii ce au urmat, orașul și, implicit, canalul au cunoscut o dezvoltare constantă sub dominația Habsburgică, fapt ce a condus la atingerea nivelului maxim de mărfuri transportate de 250 000 tone pe an între 1937 și 1938, războiul urmând să afecteze serios navigația pe Bega. În 1958 navele încărcate cu marfă încetează să mai tranziteze canalul, urmate de cele destinate persoanelor în 1967. Deși pusă în discuție de mai multe ori după 1990, reluarea transportului de pasageri a fost evitată din cauza lipsei de fonduri.

În prezent, malurile râului Bega constituie o atracție pentru orice turist ajunge în ”Mica Vienă”, fiind înțesat cu terase, piscine și spații verzi. Deasemenea, după o lungă perioadă în care rar puteați zări o ambarcațiune, anul acesta municipalitatea a introdus vaporașe ce servesc transportului public în comun, făcând din Timișoara singurul oraș din țară ce oferă pasagerilor opțiunea de a călători pe apă.

Piața Libertății

Piața Libertății este prima apărută în documentele ce vorbesc despre începuturile ”orașului premierelor”, fiind locul de unde a început dezvoltarea urbei odată cu asanarea mlaștinilor ce o împrejmuiau la începutul secolul XVIII.

piata-libertatii-timisoaraCunoscută în istorie sub diferite denumiri în funcție de perioada la care facem referire, aceasta a purtat inițial numele de Piața de Paradă. Odată cu revoluția maghiară, adunarea generală de la 18.03.1848 hotărăște să-i atribuie denumirea de Piața Libertății. Aceasta avea să fie din nou modificată după cucerirea de către armata austriacă a cetății în Piața Prințului Eugen, pentru ca, mai apoi, să revină la numele pe care-l poartă și astăzi.

Fiind cea mai veche dintre piețele din Timișoara, aceasta adăpostește cele mai timpurii construcții din oraș ce fascinează orice turist, dintre care amintim Comenduirea Garnizoanei (1727), fosta Cancelarie de Război (1727) –aripa de vest a Primăriei Vechi (1731 – 1734), Cazinoul Militar (1788) și Casa cu Atlanți (1803); deasemeni, până la 1716 piața găzduia cea mai mare baie publică pe latura sa estică, numită ”Baia Mare”.

În zilele noastre, Piața Libertății este renumită printre turiști și pentru statuia impresionantă din centrul ei, denumită ”Monumentul Sf. Nepomuk și Sf. Maria”; pe soclul baroc se pot observa scene din timpul vieții protectorului Banatului, pe colțurile acestuia se găsesc statuile sfinților Sebastian, Rochus și Karl Borromeus, iar pe coloană Sf. Maria ține simbolul purității, crinul, în mână, iar pe cap poartă coroană.