EAU hotel (1)

abu-dhabi-hotel

Atmosfera de hotel te intampina inca de la aeroport, iar cea de la “Dubai Al Maktoum International” este mai degraba a unei pensiuni la care ajungi seara, obosit, insa gazdele se straduiesc sa-ti faca orice pe plac.

Afara, parcari imense si linistite. Spre deosebire de “Dubai International” unde, se pare, la orice ora din zi si din noapte este iadul pe pamant adus de avioane din toata lumea. Asadar, intri intr-un imens hotel de cum ajungi in Emirate, iar impresia aceasta ma va urmari peste tot…

Locul unde voi sta eu nu este un hotel propriu-zis, ci un apartament-casa-vila situat intre Abu Dhabi si Dubai, inchiriat de o familie de romani pentru suma de 2000 de euro lunar. Dar nu despre conditiile de viata ale romanilor din Dubai voi povesti eu, ci mai curand despre impresia de vacanta perpetua pe care reuseste sa mi-o transmita incursiunea in Abu Dhabi, Dubai si pe unde voi mai ajunge in periplul meu arab.

Atmosfera generala de hotel

De ce te urmareste aerul aceasta peste tot pe unde umbli in Emirate? Am gasit raspunsul intr-un sfarsit cand, aflandu-ma la casa unuia din nesfarsitul sir de mall-uri la care am fost “tarat” de nevasta-mea, am raspuns pakistanezului care se straduia sa-mi bage cumparaturile in sacose: “Dar mai lasa-ma omule in pace, ca pot sa mi le pun si singur!” Pentru mine, impresia de hotel de aici vine, din nenumaratii pakistanezi si indieni care se straduiesc sa te serveasca, oameni care sunt angajati ca sa faca pe plac turistilor, europenilor si americanilor.

“Sir, dar acesta este jobul meu, trebuie sa va pun cumparaturile in bag!” Da, ca la un imens hotel, toata lumea era platita sa te serveasca, sa te ajute sa urci in lift, te ajuta sa cobori scarile, iti duc bagajele la masina… Am aflat ca sunt locuri unde acesti oameni micuti si pirpirii exista doar pentru a-i sterge pe arabi la fund si pentru a le spala organele genitale, dar asta eu nu am vazut ci doar am auzit de la cei de aici, de la imensul hotel Abu Dhabi in care am avut privilegiul de a fi cazat pentru cateva zile.

Indienii si pakistanezii nu sunt singurii servitori pe aici, casieritele sunt filipineze, vanzatoarele in mall la fel, de fapt toata rasa asiatica parca si-a dat intalnire aici, intr-un imens corp de angajati pentru bogatasii lumii.

In Emiratele Arabe Unite traiesc (din datele oficiale) aproape 9 milioane de oameni si doar 13% sunt arabi nascuti aici. Adica unu din noua oameni este arab, in sensul de localnic si cu buletin de EAU. Restul sunt imigranti din toata lumea. Desigur, sunt si romani, putini, dar au salarii la care cei de pe Dambovita nici nu viseaza.

Asadar, impresia de hotel a fost lamurita, aici in Abu Dhabi si Dubai, cele mai importante emirate din cele sapte, cine este arab este aproape sigur bogatas. Cine lucreaza este indian, pakistanez, filipinez, iranian sau alta natie exotica. Cine cheltuie bani este in general european sau american. Ca la un hotel, de lux, imens, colorat, calduros!

Autostrada luxului

Marturisesc ca printre lucrurile care m-au surprins inca de la inceput au fost autostrazile. Mari, late (cate 4-5-6 benzi) si puternic luminate. Cu stalpi pe care sunt cate 6 reflectoare de mii de wati fiecare, o adevarata risipa, cum bine remarca o femeie din Gorj venita in vizita la fiul ei.

Este dificil de explicat senzatia pe care o ai atunci cand locuiesti in orasul Abu Dhabi, caci senzatia de hotel este una absolut falsa. Cladirile zgarie nori sunt de fapt zone de “office” sau de locuinte pentru angajati ai firmelor care salasluiesc in emirate. Exista si ceea ce se numeste hotel, dar atributul de lux devine un pleonasm, caci aici cand spui deja hotel si te referi la stabilimentul in sine deja ai subinteles si notiunea de lux.

Vazusem odata un documentar despre ceea ce inseamna hotel in China, cu nu stiu cate paturi suprapuse, cu draperii, ma rog, intelegeti dvs. Ei bine, aici, in EAU acestea se repeta. Exista cartiere unde sunt cazati doar imigrantii de joasa conditie, unde stau cate 3-4-8 intr-un apartament de genul confort III din cartierele muncitoresti ale marilor orase romanesti, din vremea existentei uzinelor. Pentru acestia notiunea de hotel este ceva extraterestru. Ei, din ceea ce castiga, nu-si pot plati o camera in care sa locuiasca singuri.

La fel, exista cartiere unde notiunea de hotel devine inteligibila atunci cand pleci din EAU, cand trebuie sa te cazezi undeva. Caci in cartierele “imigrantilor” de lux chiria se masora in mii de euro lunar. Este cazul zonei rezidentiale de pe insula Yas, unde are loc circuitul de Formula 1 cotat cu premiul emiratului Abu Dhabi. Aici, chiria este de la sase mii de euro in sus, dupa cum am aflat de la romanii care erau gazdele mele si care mi-au marturisit ca, totusi, este putin cam sump. Si mi-au relatat despre un roman care a locuit acolo si a plecat pentru ca a gasit un job mai bun. O idee superioara de hotel!

Zona rezidentiala Yas din emiratul Abu Dhabi este preferata magnatilor din petrol si nababilor arabi. Marele circuit de formula 1 atrage ca mierea albinele.

Am descris foarte sumar doua extreme. Doua cartiere legate intre ele printr-o adevarata autostrada de lux. Notiunea de lux exista pentru toata lumea, dar fiecare ii da un alt sens. Pentru ca imigrantii de jos, de aici, trimit acasa, in tarile lor de origine sume de bani care asigura rudelor traiul si bunastarea. Cei care sunt imigrantii de sus sunt de fapt cadre bine pregatite, ingineri sau economisti de inalta calificare. Ca sa-i tii in caldura si praful din EAU trebuie sa le faci din lux o obisnuinta.

Intre cele doua cartiere exista de fapt o singura mare diferenta de viziune. Ea pleaca de la ceea ce intelege fiecare prin notiunea de hotel: supravietuire sau lux?